Un consult stomatologic regulat poate conduce catre:

– depistarea modificarilor de natura oncologica ale mucoasei cavitatii orale.

– identificarea afectiunilor dentare de tipul cariilor, chisturilor, inflamatiei tesuturilor.

– preintampinarea modificarilor functionale generate de: eruptia molarilor de minte, declansarea bruxismului, aparitia fortelor traumatice

Igienizarea periodica este importanta pentru:

–          Reluarea contactului cu medicul care analizeaza evolutia sau involutia patologiei

–          Prevenirea/tratatarea afectiunilor inflamatorii generate de tartru, placa bacteriana sau diverse reconstituiri . Primele semne de afectare: sangerarea gingivala, modificarile de culoare si textura a tesutului, mobilitatea dentara. Absenta oricarui simptom NU este sinonima cu STAREA DE SANATATE!

–          Minimum 2 igienizari pe an conduc catre mentinerea starii de sanatate oro-dentara si permit anticiparea dezvoltarii patolgiei.

–          Contribuie semnificativ la modificarea esteticii faciale

–          NU infuenteaza functionalitatea dentara – straturile dentare sufera modificari superficiale care isi recapata caracteristicile in urmatoarele 2-4 saptamani dupa procedura, folosindu-se tratamente adjuvante de tipul cremelor cu casein fosfat sau gelurilor cu fluor

–          Varietatea metodelor de albire ofera aplicabilite individualizata pentru fiecare pacient

–          Sensibilitatea postoperatorie poate aparea la aproximativ 20%  dintre pacienti, durata acesteia fiind redusa la cateva ore dupa aplicarea substantelor pe baza de peroxizi

–          In cazul folosirii produselor peroxi-free, pe baza de amine si alcooli, studiile au aratat absenta totala a sensibilitatii loco-regionale

–          Inainte de optarea pentru o anumita procedura de albire pacientul trebuie sa obtina un nivel optim de sanatate dentara si gingivala (fara fenomene inflamatorii active).

–          Albirea dentara se inscrie in aria tratamentelor cosmetice, motiv pentru care se prefera instituirea sa in vederea definitivarii cazului clinic.

– Corpul uman este expus in permanenta radiatiilor provenind fie din surse naturale (atmosferice sau terestre), fie din surse artificiale ( televizor, PC, telefoane mobile) efectele lor fiind insa prea mici pentru a fi considerate periculoase.
– Radiografiile dentare panoramice pot oferi atat detalii despre dinti (pozitie, numar de radacini, carii dentare etc.) cat si despre tesuturile inconjuratoare: sinusuri maxilare, os  alveolar, fose nazale, articulatii temporo-mandibulare, canal mandibular .
– Pentru detalii ale fiecarui dinte in parte se prefera radiografiile retroalveolare

– Radiografia panoramica contine informatie utila timp de aproximativ un an de zile la persoanele adulte.

– Exista o serie de patologii nedureroase care nu pot fi depistate decat in urma examenului radiologic.
– Prima radiografie dentara este indicata in jurul varstei de 4-5 ani pentru vizualizarea mugurilor dintilor permanenti
– NU este recomandat ca femeile insarcinate sa fie supuse investigatiilor cu radiatii roentgen .
– Radiografiile dentare pe suport digital sunt cu 90% mai putin iradiante fata de cele clasice, pe film.

Doze de radiatii:

1. Doza de radiatie zilnica, naturala = 4-7 µSv

2. Doza de radiatie a unui zbor de 3 ore cu avionul = 24 µSv

3. Doza de radiatii Computer Tomografie = max. 3500 µSv

4. Doza de radiatii Radiografie Retroalveolara cu aparatura Digitala = 2-4 µSv

4. Doza de radiatii Radiografie Panoramica cu aparatura Digitala = 6-9 µSv

5. Doza de radiatii / an la care apare riscul dezvoltarii cancerului = 100.000 µSv

µSv= micro-Sievert, unitatea de masura a radiatei

–          Este un dispozitiv cilindro-conic ce se insera in interiorul osului maxilar sau mandibular fiind substituentul radacinii dintelui. Peste implant se va pozitiona un bont protetic si o coroana dentara.

–          Implantul dentar se comercializeaza intr-o gama variata de lungimi si diametre pentru a se putea adapta cat mai bine cantitatii osoase a zonei  ce necesita protezare, marea majoritate a lor fiind confectionate din titan, un material inert in cavitatea orala (nu sufera modificari).

–          Alegerea implantului potrivit se face numai de catre medicul implantolog in urma analizei imagistice a parametrilor ososi (densitate, latime si profil, raport cu structuri invecinate, etc.)

–          Perioada de osteointegrare a unui implant variaza de la 3 luni la 12 luni.

–          Selectarea pacientilor ce pot beneficia de tratament cu implant dentar se face in urma analizei unor factori locali (care tin de anatomia extremitatii cefalice) si generali (in care sunt incluse afectiunile generale ale pacientului dar si stilul de viata al acestuia).

–          Pacientul care beneficiaza de tratament implantar trebuie sa se prezinte la controale si igienizari periodice la un interval de 3-4 luni in primii ani de la interventie.

–          Durata medie de viata a unui implant este de aproximativ 10 ani, insa pacientul joaca un rol foarte important in prelungirea acestei perioade carepoate atinge si 30 ani.

–          Inserarea implantului se poate face la orice varsta DUPA incheierea cresterii osoase, in jurul varstei de 18-21 ani (fetele isi incheie de obicei cresterea mai rapid decat baietii).

Iata cum poti contribui la un viitor stralucit pentru dintii copilului tau:

–          Incepe prin a-i curata gingiile si limba cu o compresa umezita de cel putin doua ori pe zi, inca din primele zile dupa nastere.

–          Glicerina, simpla sau in diverse combinatii, contribuie eficient la curatarea gurii copilului. Se poate folosi cu ajutorul compreselor sau betisoarelor.

–          Pe masura ce va creste igiena dentara  va intra in rutina zilnica a copilului si acesta va accepta mai usor periajul dentar.

–          O data cu aparitia primilor dinti (in jurul varstei de 6 luni), parintii pot trece la etapa de curatare cu ajutorul periutelor flexibile din plastic tinute pe deget, cu o cantitate mica de pasta de dinti adecvata varstei copilului (sub un bob de mazare).

–          Furnizati copilului cantitatea de fluor necesara zinic. Daca apa dumneavoastra contine mai putin de 3 parti per milion fluor, cel mai probabil trebuie sa administrati copilului suplimente de tipul Zymafluor ( discutati cu dentistul dumneavostra).

–          Dupa aparitia dintilor se trece la utilizarea periutelor normale, pe grupe de varsta, copilul incepand sa manevreze singur obiectul.

–          Primul consult stomatologic se recomanda in jurul varstei de 3 ani, moment in care copilul nu face decat sa ia contact cu medicul dentist si sa se familiarizeaze cu ambientul.

–          Copiii trebuie ajutati sa se spele pe dinti pana in jurul varstei de 6 ani, cand capata manualitatea necesara insusirii gestului.

–          Prima radiografie dentara se indica a fi facuta in jurul varstei de 6-7 ani pentru vizualizarea corectitudinii pozitiei si numarului mugurilor dentari permanenti.

–          Sigileaza-I copilului tau maselele definitive imediat dupa eruptie. Aceste masele apar INTOTDEAUNA  in spatele dintilor de lapte, fiind adesea confundate cu dintii ce urmeaza a fi schimbati, motiv pentru care sunt neglijate. Ele apar de obicei in jurul varstei de 5-6 ani.

–          Varsta de 8-9 ani este ideala pentru a duce copilul la un consult ortodontic.

Teama de dentist este o acuza reala, foarte frecvent intalnita, perfect explicabila prin prisma unui stres post-traumatic generat de una sau mai multe experiente traumatizante in decursul tratamentelor stomatologice. Stresul poate fi resimtit personal sau imprimat de catre persoane apropiate care au fost victime ale durerii la dentist sau a atitudinii nepasatoare a medicului .

Frica de dentist a primit si denumiri stiintifice, dento-fobie sau odontofobie, dar  acesti termeni caracterizeaza doar 5-10% din populatia adulta. Se cunoaste insa faptul ca in jur de75% dintre adulti resimt o anumita stare de teama fata de  stomatolog, intensitatea acesteia variind de la o persoana la alta.

Aceasta teama a determinat oamenii sa apeleze la dentist numai in situatii de urgenta, de tipul durerii dentare sau abcesului, stadiu care de multe ori le consolideaza si mai mult frica.

Majoritatea persoanelor resimt o teama accentuata fata de procedurile invazive de tipul interventiilor chirurgicale (extractie dentara sau implant), in opozitie cu procedurile de preventie precum igienizarea profesionala.

Cum puteti  scapa de teama de dentist:

–          Uitati de “ceea ce era candva stomatologia”! Medicii si substantele folosite au evoluat FOARTE mult!! LA DENTIST NU TREBUIE SA VA DOARA NIMIC!

–          Mergeti la consult!! Daca nu va place medicul sau ambientul SCHIMBATI-L.

–          Uitati de rusine! Daca va doare ceva spuneti-I medicului dumnevoastra, NU INDURATI! El trebuie sa corecteze durerea sau sa temporizeze tratamentul .

–          Daca nu sunteti sigur ca trebuie sa faceti un tratament, NU EZITATI sa mai solicitati si alte opinii. Este dreptul dumneavostra.

–          Folositi dentistul pentru profilaxie(controale si igienizari periodice) pentru a nu fi nevoie de tratament.

Daca ati facut toate lucrurile de mai sus si sunteti inca acaparat de frica inseamna, probabil, ca faceti parte dintre cei 5-10% pacienti cu odontofobie si toate tratamentele stomatologice trebuie facute cu medicatie prealabila care va va asigura confortul pe parcursul manoperelor.

Reflexul suptului este un reflex innascut al bebelusilor. Ei incep sa il practice inca din burtica mamicii deoarece le ofera o stare de confort si liniste dar ajuta si la dezvoltarea structurilor fetei inainte si dupa nastere.

Starea de siguranta si comoditatea  oferite de supt  sunt,  uneori motivul permanentizarii obiceiului la copii. Ei ajung sa foloseasca pentru supt, dupa  varsta de 2 ani, suzeta, biberonul, degetele sau chiar mainile.

Daca acest reflex se mentine pana la varsta la care dintii de lapte incep sa fie inlocuiti, 5-6 ani, el isi pune amprenta drastic asupra dezvoltarii osoase si dentare, fata copilului putand suferi modificari estetice remarcabile.

Modificarile ce pot aparea sunt:

–          Inclinari ale dintilor: inspre exterior la maxilar si interior la mandibula (“dinti de iepuras”)

–          Inghesuiri dentare sau spatii vizibile intre dintii de sus si cei de jos (dupa ce acestia au erupt complet)

–          Bolta palatina (“cerul gurii”) adanca

–          Respiratie orala (copilul nu mai foloseste nasul, ci respira pe gura)

Modificarile pot determina respiratia dificila a copilului urmata de oxigenare redusa a creierului (creierul care nu se oxigeneaza normal se dezvolta greu si oboseste repede, avand capacitate limitata de procesare).

Biberonul este un factor ce poate determina aparitia cariilor dentare in cazul in care copilul il foloseste pentru a bea ceaiuri sau sucuri. Se creste astfel timpul de contact al zaharurilor cu structura dentara, lucru ce favorizeaza devoltarea bacteriana si implicit aparitia cariilor.

Daca din biberon se bea NUMAI APA si copilul nu are tendinta de a-l mentine in gura, atunci acesta nu reprezinta un factor nociv.

Localizata sau generalizata, sangerarea gingivala, mai ales la periajul dentar, aduce mereu un semn de intrebare in mintea celui care tine periuta. Cauzele generatoare ale acestui efect sunt multiple si de cele mai multe ori indepartarea lor rezolva si problema sangerarii.

Enumeram aici:

– Tartrul si placa bacteriana:  depunerile vizibile sau invizibile(datorita localizarii subgingivale) de pe dinti reprezinta cea mai comuna cauza a sangerarii gingivale. Acestea genereaza  o sangerare generalizata care nu poate fi tratata decat cu ajutorul igienizarii profesionale realizate de medicul dentist. Oricat de mult s-ar stradui pacientul sa inceparteze depunerile va esua deoarece aderenta lor este ridicata.

– Reconstituirile dentare de tipul obturatiilor (plombelor) sau coroanelor protetice care nu mai corespund din punct de vedere anatomic si functional, devenind astfel simpli factori iritanti ai tesutului gingival.

– Cauze fiziologice: sarcina, menstruatie, pubertate, menopauza. Acestea pot declansa diferite grade de sangerare gingivala si chiar de crestere masiva in dimensiuni a gingiei. Se impune obligatoriu monitorizarea de catre medicul stomatolog.

– Boala parodontala (“Parodontoza”) – acest diagnostic se pune dupa analize minutiose si se instituie tratament diferit de la o persoana la alta.

– Consumul anumitor medicamente poate declansa sangerarea gingivala.

Trebuie sa stiti ca:

– Sangerarea gingivala NU este normala

– NU toate tipurile de sangerare inseamna BOALA PARODONTALA

– Schimbarea pastei sau periutei de dinti nu rezolva problema gingivala

– Daca dumneavostra nu puteti vedea depunerile de placa bacteriana, NU inseamna ca acestea nu exista

– Problemele gingivale lasate netratate POT determina MOBILITATE DENTARA

De cele mai multe ori tratamentul este SIMPLU.

O mie de ganduri si de lucruri ce trebuie facute va coplesesc atunci cand sunteti insarcinata. Nu treceti insa cu vederea sanatatea  orala care poate fi afectata de modificarile hormonale si imunitare pe care le veti experimenta in decursul acestei perioade.

Cel mai frecvent semn de modificare este aparitia inflamatiei gingivale, cu sensibilitate si roseata sau sangerare in timpul manevrelor de igiena. Evitarea zonelor sensibile va accentua afectiunea care, netratata, se poate agrava ducand la pierderea structurilor care va tin dintii in pozitie corecta. Medicul dentist va poate recomanda sedinte mai frecvente de igienizare profesionala.

Uneori puteti observa aparitia unor noduli la nivelul gingiei, de culoare rosie-violacee care au tendinta de a creste in dimensiuni. Acestia sunt denumiti “tumori de sarcina” insa nu trebuie sa va ingrijoreze deoarece nu au caracter canceros. De cele mai multe ori aceste hipercresteri se retrag dupa sarcina.

SFATURI UTILE:

Daca planuiti sa ramaneti gravida asigurati-va ca nu exista probleme dentare majore deoarece sarcina va amana probabil tratarea lor;

Comunicati medicului starea dumneavostra fiziologica si medicatia ce va este prescrisa;

Mergeti la consult si igienizari profesionale la 2-3 luni in timpul sarcinii;

Radiografiile dentare se temporizeza pana la finalul sarcinii;

Igiena orala cu paste de dinti cu fluor si ata interdentara de 2 ori pe zi este factorul cheie pentru mentinerea sub control a sanatatii orale;

Evitati consumul de zaharuri intre mese deoarece acestea pot declansa procese carioase active;

Sanatatea orala este la fel de importanta precum cea generala pentru sanatatea bebelusului dumneavostra!

FELICITARI pentru minunata decizie de a aduce pe lume un copil!!

Igiena orala- 8 greseli frecvente pe care le fac pacientii!

Periajul in graba : o sesiune de periaj corecta trebuie sa aiba aproximativ 3 min si sa cuprinda toate suprafetele dentare (atat spre obraji cat si spre limba), inclusiv maselele de minte care sunt de cele mai multe ori neglijate datorita pozitiei si se cariaza foarte repede. Nu compensati graba prin apasare! Un periaj puternic nu va curata mai repede si nici nu va ajunge in toate spatiile necesare.

Neintrebuintarea atei interdentare: fie sub pretextul ca “nu are loc” sau ca “face rani la gingie” firul interdentar este adeseori evitat si spatiile interdentare sunt imposibil de igienizat, lucru care duce cu rapiditate la aparitia cariilor interdentare. Ata interdentara trebuie folosita cel putin o data pe zi, seara dupa periaj, infasurata cu grija pe degetele aratatoare (10-12 cm) si ghidata de degetul mare incet inspre gingie astfel incat sa nu produca ranire.

Folosirea indelungata a periutei de dinti: periuta de dinti trebuie schimbata la un interval de aproximativ 3 luni sau chiar mai devreme in cazul in care perii ei se departeaza (periajul poate fi prea agresiv) sau dupa o raceala puternica (periuta contaminata).

Fabricarea pastelor de dinti acasa – pe principiul “bio” – ingredientele adaugate (in special bicarbonatul de sodiu) acasa sfarsesc prin obtinerea unor paste foarte abrazive pentru structura dentara care se demineralizeaza progresiv. Utilizarea bicarbonatului nu este recomandata mai mult de o data pe saptamana. Daca totusi doriti paste de dinti naturale, acestea se gasesc in comert insa trebuie sa cititi cu mare atentie detaliile ambalajului.

Consum redus de apa: majoritatea oamenilor nu reusesc sa consume 2 L de apa pe zi. Motivele sunt multiple dar dezavantajul este clar. Lipsa hidratarii poate provoca numeroase efecte, de la simple dureri de cap la agravarea unor leziuni precum cariile prin scaderea potentialului de spalare al acestui lichid. HIDRATATI-VA!! Toate celulele dumneavoastra vor avea beneficii!

Consum frecvent de hirocarbonati – fie ca sunt bauturi sau alimente toate pot contribui la afectarea dentara daca intra in contact prelungit cu dintii. 

Fumatul – compusii chimici eliberati contribuie dovedit la agravarea afectiunilor dentare, acest viciu fiind si generator de miros neplacut al gurii (halitoza) si de colorarea maronie a dintilor.

Evitarea dentistului – din pacate frica de dentist nu face decat sa agraveze suferinta, pacientul prezentandu-se la tratament numai in perioada dureroasa, fapt ce determina accentuarea fricii. Preventia este de aur si va recomandam controale cat mai frecvente (la 6 luni-1 an) pentru a intampina orice situatie neplacuta!